Manual de abordare ministerial

De sute de ani în sistemele democrate, aparţinând ţărilor civilizate, se predau şi se preiau guverne, ministere, instituţii publice. Este în fond un exerciţiu democratic dictat de popor prin votul electoral ”vox populi, vox dei” cum spuneau latinii cu mii de ani în urmă, recunoscând vocea cetăţii şi supunându-se ei.
Guvernanţii vin şi pleacă lăsând în urma lor rezultatele programelor de guvernare transformate în investiţii în infrastructură modernă, politici fiscale, politici macroeconomice, deficite bugetare, inflaţie, relansare economică sau recesiune, fiecare după capacitatea lor strategică (eram tentat pentru o clipă să spun fiecare după facultăţi – parafrazând un mare scriitor român).
Cei care pleacă lasă ceva şi cei care vin preiau ce au lăsat primii şi aplică programul lor politic pentru a îmbunătăţi sau strica ce au preluat, pentru a relaxa sau încorda, pentru a susţine creşterea economică sau pentru a provoca recesiuni, fiecare după inspiraţie şi transpiraţie. Însă, în mod cert pleacă în demersul lor de la ce au preluat, de la zestrea lăsată, de la nişte rezultate predate de cei de dinaintea lor.
Veţi fi tentată să spuneţi, doamnă ministru, că nu înţelegeţi rostul acestei introduceri atâta timp cât ea spune, nu-i aşa, banalităţi legate de o procedură standard.
Ei bine, doamnă ministru, această banalitate în predarea şi primirea unui minister, la noi nu se prea potriveşte de loc, şi o să vă spun de ce.
Cel care pleacă, după ce evidenţa plecării devine certitudine, începe o activitate terifiantă de distrugere a tuturor documentelor rezultate în urma activităţilor desfăşurate, sute de kg. de hârtie sunt tocate, uneori arse dar, în mod cert, distruse prin orice mijloc, mai mult sau mai puţin convenţional. Unele sunt luate acasă şi păstrate sub cheie pentru zile gri sau negre, doamne fereşte. Evident, scapă doar acele documente pe care funcţionari grijulii le pitesc, pentru orice eventualitate, caz în care binele ţării va fi aşezat deasupra propriilor interese morale şi printr-un efort care le va pricinui mari traume de conştiinţă, le vor preda celui care vine pentru a salva ce încă se mai poate salva, după catastrofica conducere de până atunci.
Aşa că cel care pleacă, adeseori nu lasă nimic, sau oricum prea puţin, incomplet şi evaziv prezentat.
Cel care vine, preia biroul, scaunul ministerial, un personal, în mare parte, considerat ostil şi o grea moştenire intuită de capacitatea lor paranormală de anticipaţie a evenimentelor ce vor veni ca urmare a acesteia.
Vor urma igienizări, înlocuiri, vizite de documentare, audienţe, şi organigrama.
Organigrama – cuvânt dătător de fiori pentru funcţionarii actuali şi dătător de frisoane de nerăbdare pentru cei aflaţi în anticamera ministerială, transpiraţi şi obosiţi, dar, neclintiţi în aşteptarea binecuvântatului ciolan răsplătitor pentru credinţa lor nestrămutată în partid şi persoana noului ministru.
Organigrama – cuvânt misterios, plămădit, in creuzete bine ascunse, de către strategi fideli unor cauze numai de ei ştiute, ambiţioşi, generoşi cu cei apropiaţi, dar mai ales atenţi să nu supere vreun şef influent.
Apoi, când lucrurile se vor fi aşezat pe făgaşul lor, vor răsufla uşuraţi, scuipând în sân cei care nu vor fi daţi afară, vor exubera de bucurie cei răsplătiţi cu noile funcţii ministeriale şi vor înjura de partid şi ministru cei care, deşi s-au jertfit pe altarul numai de ei ştiut, au fost trataţi cu un refuz politicos.
În rest, nimic nou sub soare! Vor urma zile şi nopţi de frământări, agitaţie, teamă, bucurii, chilipiruri, fotografii, inaugurări, festivităţi, lucrări executate de pe o zi pe alta în mare grabă, rapoarte bine documentate prin vorbe măiastru meşteşugite şi resemnare, multă resemnare.
Dar, pentru că, sunt convins, mulţi mă vor acuza de răutate şi exagerări veninoase, voi încerca doamnă ministru, fără a avea îndrăzneala de a considera că voi spune lucruri de nimeni ştiute, dar cu credinţa că e de datoria celui care critică să şi propună soluţii, să vă transmit câteva păreri personale despre ceea ce cred eu că, ar fi normal să se întâmple în faza organizării ministerului după o schimbare de mandat.

1. Programul de Guvernare: ar trebui să fie angajamentul sacru în faţa poporului căruia i-a fost prezentat ca suprem argument, mobilizator şi dătător de speranţă într-o lume mai bună, prosperă, civilizată, sigură, liniştită, angajamentul sacru care nu trebuie transformat în drog amăgitor pentru atingerea unor ambiţii politice, ci în mod firesc, trebuie atent aşezat la căpătâiul, la temelia demersurilor de început de mandat. Iertaţi-mi, vă implor, naiva credinţă într-un firesc de-altminteri simplu şi curat. Ştiu, vorbesc de lucruri sfinte care l-ar face până şi pe Dan Diaconescu să renunţe la zâmbetul ascuns ştrengăreşte în spatele palmei, în favoarea hohotelor de râs dătătoare de convulsii greu stăpânite, de îmbrăţişarea burţii cu ambele mâini în disperarea de a evita o lovitură de dambla. Iertaţi-mi, vă implor, naivităţile, pentru că ele vin normal din dorinţa de a trăi într-o lume normală.
Din păcate, chiar dacă unii vor considera exagerat, la noi, după înşfăcarea puterii, Programul de Guvernare devine simplă maculatură nefolositoare nici măcar acolo unde eram, pentru o clipă, tentat să spun.
Aşa că, doamnă ministru, iată cum cred eu că ar trebui croită organigrama. În primul rând ea trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe minimale:
- Să aibă capacitatea de a creea, prin definirea compartimentelor funcţionale, premisele favorabile realizării Programului de Guvernare;
- Să valorifice optimal resursa umană avută la dispoziţie prin alocarea de atribuţii şi responsabilităţi individuale în funcţie de capacitatea şi expertiza profesională bine probată de către fiecare angajat în parte;
- Să asigure prin structură, fluxuri de comunicare şi circulaţie a informaţiei, colaborarea intercompartimentală, munca în echipă, capacitatea de a lua decizii justificate, bine argumentate şi motivate, clar formulate, fără echivocuri sau interpretări, testate ca şi capacitate de acceptare şi absorbţie de către sistem, luate în timp real ca un demers iniţiat şi nu reactiv, astfel încât măsura reglementată să apară în mod logic ca o componentă solidă într-o construcţie prefigurată prin Programul de Guvernare şi racordată implicit la o strategie asumată.
- Să asigure cadrul corespunzător de aplicare a deciziilor prin dezvoltarea capacităţilor de recepţie şi operaţionalizarea acestora de către structurile administrative ministeriale sau descentralizate şi aducerea, în timp util, la cunoştinţa beneficiarilor direcţi şi indirecţi, a măsurilor şi reglementărilor ce decurg din aceste decizii.
- Să asigure premisele creării de culoare/căi de comunicare şi informare interumană şi intercompartimentală scurte, eficiente, deparazitate şi degajate de influenţe colaterale, astfel încât să nu existe expertize paralele, venite din surse diferite şi care se bat adeseori cap în cap. Fiecare expertiză trebuie să urmeze drumul cel mai scurt şi complet de la expert spre decident.
- Să asigure garanţia repartizării adecvate a sarcinilor în mod transparent, fără ambiguităţi, astfel încât acestea să fie corect direcţionate şi uşor de urmărit pe traseul lor de la soluţie la decizie.
- Să realizeze o corectă şi echilibrată încărcare a fiecărui compartiment.
- Să asigure accesul uşor şi rapid la portofoliul de sarcini pe care fiecare compartiment l-a primit spre rezolvare, la expertiza făcută, la soluţia propusă decidentului şi la efectele ce au decurs din rezolvarea sarcinilor primite, astfel încât conducerea ministerului să aibă permanent o imagine completă şi reală asupra eficienţei compartimentelor, în demersurile de îndeplinire a Programului de Guvernare şi a strategiei asumate.
- Să asigure fiecărui angajat confortul şi liniştea necesară pentru a-şi exercita atribuţiile specifice şi pentru a fi recompensat corespunzător muncii prestate, sens în care este nevoie de o corelare între atribuţiile prevăzute de fişa postului, numărul de posturi din configuraţia organigramei şi un buget corect şi îndestulător pentru îndeplinirea acestor atribuţii.
-
Iată, doamnă ministru, o viziune personală asupra cerinţelor minimale care ar trebui aşezate la baza demersului de realizare a organigramei ministeriale, ca prim pas în preluarea unui nou mandat şi în îndeplinirea prevederilor Programului de Guvernare şi implicit a unei strategii de dezvoltare, asumată de către întreaga clasă politică.
Pentru că mi-aş dori să discutăm despre toate acestea fără precipitare, aşa cum până acua m-aţi onorat, mă opresc aici, aşteptând invitaţia domniei voastre.
Petru discuţii despre descentralizare, absorbţia fondurilor comunitare şi alte chestiuni importante, vă voi deranja foarte curând.

Preşedinte al SFPPCI
Preşedinte executiv FEN
Ioan Leon Naroşi